Te-ai obișnuit,deja, cu idea, că la adolescență, copilul tău
devine de necontrolat, însă manifestările lui nu ar trebui ignorate sau pedespite ci, înțelese.
Adolescența este perioada în care încep să scadă performanențele școlare și atunci, tu, părintele lui, te întrebi panicat, unde a dispărut copilul meu care lua numai note de 10.00% pe linie, adolescența adduce dezinteres fașa de prieteni, de colegi, adolescența vine cu starea de iritabilitate, ori toate acestea sunt de cele mai multe ori semne ale depresiei.
Ce se află în spatele depresiei adolescenților?
O furie înnăbușită, necontrolată, în cele mai multe dintre cazuri!
Când părinții și adolescenții reușesc să conștientizeze aceste furii, au făcut primul pas în ameliorarea stării depresive.
Ești părintele lui și ești un părinte bun, ei bine, îți scriu că nu ar trebui să te ferești să-l întrebi pe adolescentul din casa ta dacă s-a gîndit să-și facă rău, iar mai departe, ar trebui să-i spui că nu știi cum e să fii în locul lui, dar încerci să-l înțelegi. E primul pas spre comunicare. Ca psiholog clinician sau psihoterapeut, ar trebui să faci același lucru, să fii pregătit să intervii.
Câteva dintre caracteristicile adolescenților:
- Dependența: adolescenții sunt dependenți de ceilalți și în special de mame, cred că fără ajutorul adulților nu reușesc să obțină performanțele pe care și le doresc atât de mult.
- Ambiția exagerată. Ambiția și depresia sunt direct proporționale. “ Persoana care se gîndește la sinucidere are ambiții mai mari de reușită decât nivelul de performanță“, ADLER.
- Umilința: vor să pară buni și nobili.’’Aparenta umilință a depresivilor nu ar trebui greșit interpretată’’.
- Furie și suferință. Apare adesea ca răspuns la sentimentul că altcineva din familie a fost preferat. Crede că nu primește atenția pe care o merită. Crede că a fost tratat incorect și că are dreptul să fie furios.
- Competiția. Ajung să intre în competiție cu cei care vor să-i ajute, iar cei care vor să-i ajute, copleșiți, răniți, când văd că preiau responsabilitaîțile adolescentului, îi oferă sugestii care nu au niciodată succes pentru că adolescentul nu le urmează.
- Puterea. Folosindu-și neputința adolescenții îi pun pe alții în serviciul lor. Adolescenetul poate simți că este deasupra altora deoarece poate să controleze oamenii într-un mid inteligent! (Schulman).
- Hedonismul. Sunt căutători de plăcere. Pentru că au scopuri foarte înalte și simt că nu le pot atinge devin hedoniști. Sunt impulsivi. Decât să abordeze o sarcină care le-ar aduce un sentiment pozitiv, de a aparține, preferă confortul obținut imediat prin faptul că-și plâng de milă.
Încurajați-i, permanent, conectați-vă cu ei, insuflați-le curaj și însoțiți-i în această aventură provocatoare numită adolescență!
Pentru că așa cum spunea și Alfred Adler:
“ Totul poate fi și altfel!’’ ca fiind bunătate sau considerație față de ceilalți
Bibliografie:
Anda, Păcurar, Curs de formare profesională în Psihologia și Psihoterapia Adleriană, Înțelegerea Adolescentului. Adaptare după Francis X. Walton,PhD