Semnificație, implicațiile travaliului de doliu nefinalizat
Există studii care afirmă despre creierul nostru că nu este complet maturizat.Aceste studii arată până când este crucial să protejăm creierul de stresori majori și anume până spre vârsta de 18 – 20 de ani!
Ce este doliu?
Este asociat de cele mai multe ori cu o pierdere, iar pierderea poate fi definită drept schimbarea cu care ne confruntăm în plan fizic,social,psihic,schimbarea locației astfel încât orice schimbare care intervine în rutina noastră de zi cu zi poate fi trăită ca o pierdere.
Un înțelept a spus cândva că arta vieții constă în a ști cănd să dai drumul.
Ce veste îmbucurătoare am pentru tine?
E bine să știi că orice pierdere are și un câștig,orice schimbare implică sau este în strânsă legătură cu o pierdere,dar și cu un câștig.
Din perspectiva psihologiei clinice,pierderea este ilustrată clinic prin psihodiagnosticul de ‘’tulburare de adaptare ‘’, ‘’ tulburare de stres posttraumatic‘’, ‘’ tulburare afectivă‘’ ș.a.
Orice psiholog clinician care pune un astfel de psihodiagnostic știe că acel pacient resimte o pierdere.
Chiar și schimbările considerate ‘’fericite’’ (căsătoria, un câștig rapid, schimbarea apartamentului cu două camere cu o vilă cu mai multe camere și piscină în curte,numirea într-o funcție de înaltă demmitate publică) sunt considerate stresante,dintr-un motiv simplu,și ele implică o pierdere.
Pentru un adult ajuns la maturitatea deplină,pierderea mai poate însemna pierderea adolescenței,a tinereții,a unui organ,pierderea gândurilor negative,disfuncționale.
Femeia care naște câștigă statutul de mamă,însă pierde statutul femeii de dinainte.
Când pierdem pe cineva drag,din familie,intrăm într-o etapă din viața noastră,etapă în care este important să trecem prin doliu.
Este important să trecem prin doliu!
Doliu este un proces dureros,însă este foarte necesar și sănătos.
Scopul doliului,după Freud,este de a ajuta individul să-și recupereze energia emoțională investită în persoana dispărută,astfel să devină detașată de aceasta (Sigmund Freud,Doliu și melancolie,scris ăn 1915,publocat în 1917)
Ca observație,nu ne vine niciodată ideea de a considera doliu o stare maladivă care ar trebui tratată de către medic,chiar dacă produce mari devieri de la comporatmentul normal de viață.
Sperăm că el va fi depașit după o anumită perioadă de timp și considerăm o tulburare a lui ca fiind oportună,ba chiar dăunătoare.
Melancolia, din punct de vedere psihic este trăită drept o indispoziție foarte dureroasă manifesttă printr-o anulare a interesului pentru lumea exterioară,pierzând capacitatea de a iubi,inhibarea oricărei performanțe,diminuarea încrederii în sine manifestată prin reproșuri făcute sieși putând ajunge chiar la o expectție delirantă a pedepsei.
Și totuși:
Ce e doliul?
Doliul este un ritual de trecere care are 3 părți:
- Desprindere
- Golul
- Integrarea în alt sistem
Aceste 3 părți corespund fazelor doliului:
- Șoc și negare
- Supralicitare și confuzie (în această fază apar stări de confuzie,teamă,furie,ură,disperare,vulnerabilitate,tulburări de anxietate,pesimism,tocmeală,depresia)
- Acceptarea realitaății
- Reevaluarea și redresarea- speranța revenerii (cel care se află în travaliu de doliu experimentează împăcarea,speranța,vindecarea,vederea spre viitor,împăcarea cu trecutul,transformarea trecutului).
Elisabeth Kubler Ross- consideră jelirea ca evoluând printr-un număr de stadii și anume:
- Negarea și izolarea
- Furie
- Târguială
- Depresie
- Acceptare
VA URMA!!!!
Pentru că așa cum spunea și Alfred Adler,întemeitorul Psihologiei Individuale:
“ Totul poate fi și altfel!’’