Suntem plămădiți din emoții, senzații, percepții, apercepții și tot ceea ce ține de sfera cognitivă, iar emoțiile reprezintă combustibilul pentru mișcarea noastră.
Adler spunea că nimeni nu întreabă un om încotro se îndreaptă ci de unde vine, însă pentru a vedea care este scopul pe care-l are un individ este important să-i urmărești mișcarea.
Una dintre nevoile primordiale ale unui individ este aceea de a aparține, de a fi o persoană cu semnificație în viața cuiva.
Ne naștem cu un sentiment de inferioritate, copilul născut, apoi cel care va păși în colectivitate este nevoit să se adapteze unei lumi în care cei mari fac regulile, este nevoit să se adapteze și cum poate face acest lucuru mai bine decât încercând să respecte regulile, să accepte cutumele stabilite cu decenii în urma, cu mult timp înainte de a veni el pe lume.
Studiile referitoare la teoria atașamentului spun că prima persoană cu care copilul vine în contact la naștere este mama sa, aceasta va fi prima persoană fața de care va dezvolta o relație de atașament.
În situația ideală in care copilului îi sunt satisfăcute nevoile de baza, în sensul că mama este echilibrată, îî conferă un sentiment de siguranță, îl inconjoară cu căldură și dragoste, copilul va dezvolta un atașament securizant, sănătos, tipul de atașament dorit.
În situațiile nedorite, copilul va dezvolta un atașament anxios sau evitant, va întâmpina dificultăți în a petrece timp cu alte persoane decât mama, se va adapta cu dificultate la intrarea în colectivitate și va putea dezvolta comportamente care-l vor împiedica în dezvoltarea personală ulterioră.
Acești copii, preadolescenți, deveniți adulți, au nevoie de încurajare, este important să se simtă conectați cu persoanele semnificative din viața lor, să fie conectați la viață, conectați cu zona utilă a vieții.
Un alt aspect de care ar trebui să ținem cont este și capacitatea noastră de a motiva acești copii, în sensul de a-și mobiliza resursele pentru atingerea obiectivelor pe care și le-au propus să le atingă.
Un individ echilibrat din perspectivă emoțională va reuși să facă față mult mai bine adversităților cu care se va confrunta de-a lungul vieții, va avea capacitatea de a dezvolta o bună reziliență, sțiind că reziliența este capacitatea fiecăruia dintre noi de a face față adversităților vieții.
Părinții, ar trebui să înțeleagă, că în copilaria mica, copii învață adesea prin imitarea adulților, așadar, dacă fiica sau fiul tău nu te-a văzut niciodată citind o carte, poate ar fi bine să te întrebi care este motivul pentru care nu-i place să citească, nu e un reproș ci o întrebare de bun simț!
Renunțați la critica cea ucigătoare de visuri, ignorați celebra vorbă ‘’ ce-o să zică lumea ‘’ și acceptați-vă copii și pe voi înșivă, așa cum sunteți, cu plusuri și minusuri și bucurați-vă de fiecare clipă pe acest tărâm în care este loc pentru toată lume și anume ‘tărâmul celor imperfecți’, tărâm în care vă invit să pășiți cu toată încrederea!!
Pentru că așa cum spunea și Alfred Adler, întemeitorul Psihologiei Individuale: “ Totul poate fi și altfel!’’