Ceea ce studiem, ceea ce acumulăm de-a lungul anilor de studiu, în urma cursurilor de perfecționare continuă la care participăm, se schimbă, este fluid.
Una dintre minunatele doamne profesor pe care le-am avut în Facultatea de Psihologie, mi-a spus la un moment dat:
Cea mai mare eroare la care suntem predispuși, ajunși în cabinetele noastre de psihoterapeuți este aceea că ne grăbim să aplicăm cât mai multe teste și metode de investigație psihodiagnostice și neglijăm deseori relația, alianța terapeutică pe care ar trebui să o consolidăm, pentru că aceea de foarte multe poate aduce un plus de bunăstare psihologică, clientului care ne vine în cabinet.
Ceva foarte asemanător, ne-a spus o altă doamnă minunată, un excelent psiholog clinician, la cursul de formare profesională în PsihoOncologie, referindu-se la aceia dintre noi care vom lucra în centrele de paliație, cu paciente și pacienți oncologici, aflați în stadiul terminal, ei bine, doamna ne-a spus:
” În paliație, un lucru la care vă recomand să fiți atenți, este singurătatea pacientului oncologic aflat în stadiul terminal, familia vine la sfârșit de săptămână și stă o zi alături de pacientul respectiv, după care sunt nevoiți să se reîntoarcă la sarcinile vieții, la obligațiile curente, iar voi, psihooncologii, veți fi singurele persoane cu care pacientul internat într-un salon al unui centru de paliație vine în contact, ești singurul om cu care are o legătură, iar obligația ta este să-l tratezi ca pe un om, pentru că asta ai în fața ta, un om, nu un pacient oncologic, iar pacientul acela își dorește să-l tratezi ca pe un om. Etica profesiei te obligă să nu te lași copleșit de situația în care se află, e important să ai grijă de el, însă e vital să ai grijă și de tine, să nu te lași afectat prea mult, e important să rămâi în poziția ta de psihooncolog!!’
În timpul lucrului cu un client care are un trecut traumatic, se trece la procesarea amintirilor traumatizante, țelul tău, psihoterapeutul care lucrează cu clientul respectiv este să-ți ajuți clientul să-și îmbunătățească, calitatea vieții.
În terapia traumei, există tentația de a lucra în continuare cu ceea ce-i face rău clientului, această tendință fiind una greșită!
Există și situații în care, psihoterapeuți cu experiență, în special cei de peste Ocean, împărtășesc cunoștințele cu clienții, teorii, principii, până la nivelul la care poate accesa clientul, firește, este cazul celebrei doamne psihoterapeut de renume, Babette Rothschild, cea care consideră că relația terapeutică poate fi un parteneriat.
Ceea ce uităm, uneori, în cabinet, un lucru foarte important și anume că suntem mult mai importanți noi decât tehnicile pe care le utilizăm.
Este sănătos să nu supraestimăm importanța noastră în fața clientului, în caz contrar nu procedăm corect.
Nu-ți ajuți clienții cînd vei pune prea mult accent pe trecut, nu există putere în trecut, trecutul e acolo, nu se schimbă!
Prezentul și viitorul se pot schimba, însă în trecut nu există schimbare!
Clientul care deține controlul, nu este traumatizat, în condițiile în care este în control, nu este traumatizat, de exemplu dacă poate acționa pedala de frână a autoturismului pe care îl conduce, dacă își poate opri mașina.
Persoana care vine în cabinetul psihoterapeutului cu PTSD, continuă să simtă că nu are controlul, că nu deține controlul, despre aceste lucruri sunt trauma și PTSD -ul, despre lipsa de control.
Poate veți fi tentanți să mă întrebați, sau să vă întrebați;
” De ce nu este putere în trecut??? ”
” De ce nu putem controla trecutul??? ”
Nu poți schimba trecutul, însă poți schimba cum te simți acum, ce s-a întâmplat, s-a întâmplat!
Punem accent în amintirile despre traumă și traumă, însă ne concentrăm pe prezent, scopul meu este să-l ajut în prezent.
Important este ca un client să aibă posibilitatea de a spune nu, să aibă acces la tehnicile prin care să-și crească nivelul de auto-control.
În situația în care clientul se mișcă foarte repede, de la o emoție la alta, bunul simț te obligă să te oprești pentru că-i faci rău clientului tău. Nu neglija niciodată ceea ce ai învățat, ai studiat, anume, că baza PTSD este stresul, care este un element psiho-fiziologic, o relație minte-corp la un stimul extern.
Toți clienții sunt speciali și fiecare este unic, însă unii pot fi dificili, sunt confuzi și chiar pot fi violenți, însă astfel de clienți/pacienți oferă profesioniștilor ocazia de a practica abilitațile de adaptare și convingere și de a practica virtuțile compasiunii, răbdării, toleranței și răbdării.
Să ținem la etica profesiei, să fim empatici, să ne însoțim clienții în alianța terapeutică, această călătorie fascinantă, provocatoare, uneori presărată cu mistere și provocări de tot felul!
Aveți grijă de clienții/pacienții voștri, însă aveți grijă și de voi, psihoterapeuții, nu acceptați mai multe decât puteți duce, burnout-ul pândește și așteaptă!!!
– VA URMA! –
Surse bibliografice:
Babette, Rothschild, Revoluționarea Tratamentului Traumei Psihice, Workshop, ISTT, ZOOM.US.
STAN SORIN Psiholog Clinician, Psihoterapeut, Psiho-Oncolog, note de curs, Curs de formare profesională, Psihologie medicală aplicată în oncologie, Curs specializare în psiho-oncologie.
Serviciile noastre se adreseaza tuturor persoanelor care doresc sa se dezvolte din punct de vedere psihologic, tuturor organizatiilor care au ca scop cresterea performantelor si persoanelor care trec prin situatii de viata pe care nu le mai conduc la un moment dat.